POMII ÎN TOAMNĂ

Pomii în toamnă, s-au îngălbenit;

Frunza şi-o pierde, nu mai-e-nfrunzit,

Doar crengile, ce-a ramas de el,

Frumuseţea ce şi-o arată, într-un fel.

Pică frunză, când vântul nu-i o scuză,

Să te ocolească, mai că te refuză,

Într-o rafală mare de n-ar revine,

O ultimă frunză, să pice de la sine.

Copacul în floare s-a dus de mult,

Nu mai arăţi în splendoarea din trecut,

Eşti uşor trist, că vremea te-a învins,

În florile dalbe, în crengile de nins!

Autor Suzi Mirea