Mi-e dor de un suflet
blând,
Să-l caut pe drum
umblând,
Să rătăcesc pe
cărările umbrite,
Întunecate şi de
ploi mărunte.
Mi-e dor de un suflet
cald,
Să vină cu un inel
de diamant;
Şi c-un vers l-am
şi mângâiat,
Văzându-l eu pe el,
îngândurat.
Mi-e dor de un suflet
blajin,
Cărările să le urc
cu el mai lin,
Toată ziua de-ar fi
să ne iubim,
Şi-o mângâiere de la
lună să primim.
Mi-e dor de un suflet
prea frumos,
Cald şi cu renume de
Făt-Frumos,
Aş merge cu el, chiar
şi pe jos,
Călătorind prin
universul glorios.
Mi-e dor, şi iar mi-e
dor,
De un suflet
călător,
Poate să zboare, şi
pe un nor,
În somn să mă sărute
cu dor.
Mi-e dor, cuvinte de
amor,
Ce vin acum spre
mine-n zbor,
Şi pe iubit, îl aştept
de zor,
La un popas între
cer şi-un nor.
Şi cum eu, am să şi
zbor,
Să fiu precum un
călător,
Între un cer şi un
pământ,
Visez de când eu
m-am născut.
Eu mă prezint ca şi o
stea,
Zboară chiar
deasupra mea,
Mă defineşte şi mă
veghează,
Ca o lumină clară de
la distanţă.
E steaua mea, ce, îmi
dă viaţă,
Când dispare dis de
dimineaţă,
Mă colindă, şi
noaptea mă inundă,
Cu razele ei calde
de lumină blândă.
Şi-acum, mă trezesc
cu dor,
Ce mă valsează pe un
nor,
Şi-mi spune că sunt
un visător.
Între două lumi
sublime,
Eu mă ancorez pe
mine,
Cazi, tu stea şi pe
pământ,
Să fiu vrednic ca un
sfânt!
AUTOR Suzi Mirea
