sâmbătă, 17 septembrie 2016

Dumnezeu ne iubeşte – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – V –



Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, în egală măsură,
A venit vremea, să ne trezim la adevărata făptură,
Ce zace-n noi, de mii de ani, ... tot ne rotim ...
Când prin cer, când, pe acest pământ, cel iubim,
Dar visul nostru este măreţ, să nu-l dezamăgim,
Să ne iubim mai mult fiinţa, ... şi s-o trezim ...
La viaţa noastră cea adevărată, până nu murim!

Sfârşit



duminică, 11 septembrie 2016

Părintele Nostru – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – IV –



TATĂL, aşa cum v-am spus,
E tânăr şi n-are barbă ca de urs,
E Sfânt, cum n-ai mai văzut pe pământ,
Un chip luminat, cu plete albe, purtate-n vânt!

E TATĂL Nostru, şi-al tuturor,
Părintele Nostru, şi-al nevăzutelor,
Că mult mi-e drag, să-l mai revăd,
De m-ar primi din nou, să-l întrevăd!

Acum vă las şi trec la somn ...
Cine ştie, poate, revin c-un alt episod,
Când m-oi scula, şi nu mai dorm,
Mă pun pe scris, că singură m-am înscris,
În acest mare, maraton!




duminică, 4 septembrie 2016

Am fost Acasă, şi-am colindat – Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu – III –



Toată viaţa, mă simţeam departe de Dumnezeu,
Până când, mi-a apărut în visul meu ...
C-o faţă sfântă, şi nu e greu, să-l recunoşti,
O viaţă aşteptându-l, descris prin multele poveşti.

Ochii mei ca două stele, au văzut, au atins,
Tot nevăzutul, şi o mirare, m-a cuprins ...
Cum de, şi-a arătat adevărata faţă,
Mie, ce nu-ndrăznesc, a-i face faţă ...

M-a cuprins aşa, o mare bucurie,
La calmul ce-l avea pe faţă, sincer să fie,
O privelişte frumoasă, ca-ntr-o împărăţie,
Unde ar putea să fie? la Tata cu multă iubire.

Am fost Acasă la El, şi-am colindat ...
Vă las acum, voi reveni, să nu cad în păcat,
Că vremuri bune, şi calde se anunţă,
Lumină, Pace, din această poezie micuţă!